Add@Me Learning Methods Database (RO)

Facilitatorii pregătesc o introducere despre viața de zi cu zi a unei persoane cu deficiențe de vedere.  Ar trebui abordate subiecte precum: câinele ghid, bastonul alb sau rolul unei persoane însoțitoare.

În funcție de instrumentele de care dispune fiecare facilitator, acesta poate cere participanților să experimenteze ghidarea prin intermediul bastonului alb/unei persoane nevăzătoare cu un câine ghid/unei persoane însoțitoare văzătoare.  La finalul fiecărei activități, facilitatorul inițiază o sesiune de feed-back cu participanții.

Facilitatorul va scrie câteva subiecte generale legate de locul de muncă pe tablă albă sau pe notițe lipite pe perete: "Călătoriile mele", "Timpul meu liber", "Călătoriile la serviciu" etc. Facilitatorul reunește echipa și îi roagă pe toți să aleagă unul dintre subiecte și să împărtășească o poveste legată de acesta. Facilitatorul poate împărți bilețele autocolante și îi poate ruga pe toți să scrie amintiri pozitive legate de lucrul împreună sau realizări speciale ale echipei. Aceștia pot folosi cuvinte sau imagini pentru a înregistra aceste amintiri. Apoi, fiecare își împărtășește amintirea și o lipește pe perete, formând un nor de amintiri pozitive. Un facilitator cu deficiențe de vedere poate fi sprijinit de o persoană cu vedere.

Rugați participanții să își pună măștile de ochi și ajutați grupul să se așeze în cerc. Rugați-i să se țină, cu ambele mâini, de șnurul lung la nivelul taliei. Rugați grupul să formeze diverse forme, cum ar fi un pătrat, un triunghi, o stea, litera A etc.

Pe măsură ce jocul avansează, formele devin tot mai dificile, iar periodic cereți participanților să își scoată măștile pentru a verifica rezultatul.

Acest exercițiu ar trebui să fie jucat în echipe de 2 persoane: o persoană cu vedere și una cu deficiențe de vedere. Ar trebui să fie minim 3 echipe și va fi jucat ca o competiție.

Pe o masă va trebui să așezați 3 vase. În primul vas va fi ceva ce se poate mirosi (de exemplu mentă, fructe, flori etc.). În cel de-al doilea, ceva ce se poate atinge (orice, cu excepția lichidelor). În cel de-al treilea vas, ceva ce poți gusta (mâncare).

Ideea jocului este ca persoana care se confruntă cu deficiențe de vedere să ghicească cât mai repede posibil lucrurile care se află în vasele respective. În cazul în care nu reușește, cealaltă persoană din echipă care poate vedea ce se află în oală îi poate da instrucțiuni pentru a ghici, dar nu are voie să descrie obiectul, ci doar să dea indicații. Echipa care ghicește prima este echipa câștigătoare. Puteți organiza jocul cu mai multe runde, crescând în dificultate. Încercați să fiți cât mai creativi în alegerea lucrurilor pe care să le puneți în vase.

Facilitatorul îi întreabă pe participanți ce tip de comunicare le este dificil să folosească și de ce? De asemenea, ce tip de comunicare li se pare ușor de folosit și de ce?

După câteva răspunsuri din partea participanților, facilitatorul prezintă cele patru tipuri de comunicare, subliniind caracteristicile lor de bază, după cum urmează:

- Comunicarea verbală este un tip de comunicare orală în care emițătorul își împărtășește gândurile sub formă de cuvinte. Tonul vorbitorului, intonația și calitatea cuvintelor joacă un rol crucial în comunicarea verbală.

- Comunicarea nonverbală include toate modurile în care comunicăm fără cuvinte (Ivy & Wahl, 2014). În literatura de specialitate se susține faptul că tipul nonverbal este un instrument foarte important, deoarece transmite gânduri, atitudini, percepții și semnificații. Comunicarea nonverbală se referă la expresia vocală.

- Comunicarea vizuală este tipul de comunicare care se referă la utilizarea panourilor, afișelor, panourilor, bannerelor, hărților etc.

- Comunicarea scrisă se referă la utilizarea scrisorilor, SMSurilor , manualelor, telegramelor, memorandumurilor, e-mailurilor, rapoartelor etc. pentru a transmite mesaje altora.

Odată ce caracteristicile de mai sus sunt bine înțelese de toată lumea, atunci facilitatorul invită participanții să facă perechi și să  vorbească despre dificultățile și preferințele lor în materie de comunicare în cele patru tipuri de comunicare de mai sus.

E recomandat să folosiți acest exercițiu la începutul cursului, atunci când grupul începe să lucreze împreună (în partea de introducere sau de construire a fundației).

Fiecare participant ia 3 obiecte din rucsac sau din buzunare și împărtășește cu grupul de ce are aceste obiecte la el și ce înseamnă pentru el. După ce facilitatorul cu deficiențe de vedere dă aceste instrucțiuni, fiecare participant își va spune numele și va împărtăși povestea celor trei obiecte despre care ar vrea să vorbească. De asemenea, atunci când vorbește despre fiecare dintre obiecte, participantul va trebui să descrie obiectele despre care vorbește.

Exercițiul se va desfășura sub forma unui concurs. Trebuie să existe un minim de 3 echipe. Fiecare echipă trebuie să fie compusă din cel puțin 2 membri: o persoană nevăzătoare și o persoană văzătoare sau parțial văzătoare (dacă sunt mai mulți membri în grup, cel puțin unul trebuie să aibă vedere normală sau să fie parțial văzător). Se va pregăti o pistă de concurs care poate include (în funcție de spațiul pe care îl folosiți): linia de start, scaune, frânghii, sticle de plastic etc. (orice material pe care îl puteți folosi, fiți cât mai creativi). Amenajarea materialelor trebuie să fie cât mai dificilă și să semene cu un traseu cu obstacole. Persoana nevăzătoare va începe să treacă de toate obstacolele în funcție de direcția dată de coechipierul său. Fiecare persoană din echipă va parcurge pe rând traseul, dar persoana care va da instrucțiunile trebuie să fie întotdeauna o persoană cu vedere cel puțin parțială. Pentru a condimenta jocul și pentru a crea empatie, în cazul în care unul dintre participanți are vedere normală sau vedere parțială, ochii acestuia pot fi acoperiți. Echipa care termină prima pista va câștiga. 

NOTĂ: nu folosiți obiecte ascuțite sau periculoase pentru crearea traseului.