Add@Me Learning Methods Database (RO)

Un duo format dintr-un facilitator cu deficiențe de vedere și un asistent văzător va fi cea mai bună formulă pentru a realiza acest joc. Pe hârtiuțele care sunt agățate pe fire sau pe post-it-uri, se află notițe cu descrieri ale diferitelor comportamente care apar în grup și indicații privind modul în care reacționăm la ele. Fiecare participant extrage câte o hârtie atârnată de un fir de ață în așa fel, încât să nu vadă ce este scris pe ea. Participanții își pun etichete pe spate în așa fel încât ceilalți să poată citi ce este scris acolo. Pentru participanții văzători, pot fi hârtii mici, de tip post-it, puse pe frunte.

Există următoarele etichete (puteți adăuga mai multe, rolurile pot fi dublate - depinde de mărimea grupului).

1. Șef - trebuie să fii de acord cu mine;

2. Introvertit - trebuie să tragi de mine totul;

3. Wallflower - nu-mi acordați atenție;

4. Expert - consultă totul cu mine;

5. Comediant / clovn - râdeți de mine;

6. Deviant - sunt diferit;

7. Țap ispășitor - făceți-mă să mă simt vinovat;

8. Sunt delicat - tratați-mă cu blândețe;

9. Ia-mă, pentru ceea ce sunt;

10. Părerea mea nu contează - râdeți de mine / faceți-mă ridicol.

Jucătorii trebuie să îi trateze pe ceilalți jucători în funcție de etichetele pe care le au. Observatorii iau notițe de la ceea ce se întâmplă. Facilitatorul încurajează jucătorii care stau în cerc să vorbească pe un subiect prestabilit.

Una sau două persoane joacă rolul de observatori. Acestea iau notițe cu privire la comportamentul jucătorilor. În funcție de mărimea grupului, un observator poate urmări, de exemplu, 3 participanți - acest lucru se decide în funcție de mărimea grupului. 

Hârtiile mici / etichetele care sunt atârnate de fire sunt așezate pe masă în așa fel încât nimeni să nu poată vedea ce este scris pe ele / pot fi și bilete autoadezive care se pun pe fruntea participanților. Jucătorii aleg o hârtie fără să vadă ce este scris pe ea și o pun pe spate (cu ajutorul facilitatorului, al asistentului sau al cuiva din grup, dacă este necesar) / sau, de exemplu, bilete autoadezive pe fruntea lor.

Facilitatorul îi încurajează pe jucătorii care stau în cerc să vorbească despre un subiect propus. Se presupune că jucătorii trebuie să îi trateze pe ceilalți jucători în funcție de etichetele pe care le au. Observatorii iau notițe de la ceea ce se întâmplă. După un anumit timp, când toată lumea a vorbit, jucătorii spun ce fel de sentiment au în legătură cu modul în care au fost tratați de ceilalți. Jucătorii încearcă să afle ce a fost scris pe etichetele lor. Observatorii își împărtășesc observațiile în grup cu privire la jucători.

Având în vedere faptul că jucătorii trebuie să îi trateze negativ pe ceilalți jucători, este important să existe un timp de reflecție asupra propriului comportament. Următoarele întrebări ar putea fi utile:  V-ați simțit confortabil în timpul discuției? În ce fel v-au tratat alți jucători și ce fel de sentimente v-au provocat? V-ați simțit în largul dumneavoastră să tratați alte persoane în funcție de etichetele pe care le aveau? Ce se întâmplă cu relațiile interpersonale sau cu efortul de grup atunci când oamenii le pun etichete altora?

Reflecția poate fi orientată spre aspecte legate de dizabilități. Cum sunt tratate persoanele cu dizabilități / nevăzătorii de către ceilalți? Cum sunt ele percepute de ceilalți? Care sunt consecințele stigmatizării persoanelor cu handicap? Etc.

N/A

N/A